Culoarea asteroizilor neptunieni dezvăluie Sistemul Solar timpuriu

S-a observat că asteroizii care își împart orbitele cu planeta Neptun există într-un spectru larg de culoare roșie, ceea ce implică existența a două populații de asteroizi în regiune, potrivit unui nou studiu realizat de o echipă internațională de cercetători.

Echipa de oameni de știință din SUA, Franța, Olanda, Chile și Hawaii a observat 18 asteroizi care împart orbita lui Neptun, cunoscuți sub numele de troieni neptunieni. Aceștia au dimensiuni cuprinse între 50 și 100 km și se află la o distanță de aproximativ 4,5 miliarde de kilometri de Soare.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Asteroizii care orbitează la o distanță atât de mare sunt slabi și, prin urmare, sunt dificil de studiat de către astronomi. Înainte de noua lucrare, doar o duzină de troieni neptunieni fuseseră studiați, fiind necesară utilizarea unora dintre cele mai mari telescoape de pe Pământ.

Noile date au fost colectate pe parcursul a doi ani, folosind camera de câmp larg WASP de pe telescopul Observatorului Palomar din California, camerele GMOS de pe telescoapele Gemini North și South din Hawaii și Chile, precum și camera LRIS de pe telescopul Keck din Hawaii.

Asteroizii care își împart orbitele cu Neptun există într-un spectru larg de culoare roșie

Dintre cei 18 troieni neptunieni observați, mai mulți erau mult mai roșii decât majoritatea asteroizilor și în comparație cu alți asteroizi din acest grup analizați în studiile anterioare. Se așteaptă ca asteroizii mai roșii să se fi format la o distanță mult mai mare de Soare; o populație a acestora este cunoscută sub numele de obiectele transneptuniene clasice reci care se găsesc dincolo de orbita lui Pluto, la aproximativ 6 miliarde de kilometri de Soare.

Troienii neptunieni recent observați sunt, de asemenea, diferiți de asteroizii aflați pe orbita lui Jupiter, care au, de obicei, o culoare mai neutră.

Acesta este un concept artistic al unei bucăți stâncoase de resturi din Sistemul Solar care aparține unei clase de corpuri numite obiecte transneptuniene (TNO). Majoritatea TNO-urilor sunt mici și slabe, ceea ce le face greu de observat. În general, acestea sunt de peste 100 de milioane de ori mai slabe decât obiectele vizibile cu ochiul liber, scrie Phys.org.

Roșeața asteroizilor implică faptul că aceștia conțin o proporție mai mare de gheață mai volatilă, cum ar fi amoniacul și metanolul. Acestea sunt extrem de sensibile la căldură și se pot transforma rapid în gaz dacă temperatura crește, deci sunt mai stabile la distanțe mari față de Soare.

Troienii neptunieni sunt diferiți de asteroizii aflați pe orbita lui Jupiter

Amplasarea asteroizilor la aceeași distanță orbitală ca și Neptun implică, de asemenea, faptul că aceștia sunt stabili pe o scară de timp comparabilă cu vârsta Sistemului Solar. Ei acționează efectiv ca o capsulă a timpului, înregistrând condițiile inițiale ale Sistemului Solar.

Prezența asteroizilor mai roșii printre troienii neptunieni sugerează existența unei zone de tranziție între obiectele de culoare mai neutră și cele mai roșii. Este posibil ca asteroizii neptunieni mai roșii să se fi format dincolo de această limită de tranziție înainte de a fi capturați pe orbita lui Neptun.

Troienii neptunieni ar fi fost capturați pe aceeași orbită cu planeta Neptun, pe măsură ce planeta gigant de gheață a migrat din Sistemul Solar intern până în locul în care se află acum, la aproximativ 4,5 miliarde de kilometri de Soare.

Cercetarea este publicată în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters.

Vă recomandăm să mai citiți și:

NASA a confirmat că omenirea poate devia asteroizii periculoși cu o condiție

Astronomii de la NASA au identificat „asteroizi întunecați” care conțin apă

Pământul, vizitat de trei asteroizi uriași în această săptămână. NASA îi monitorizează

Asimetria bizară a asteroizilor lui Jupiter ar putea fi, în sfârșit, explicată